Într-o statistică aleatorie, printre cele mai performante arme ale Evului mediu regăsim : arbaleta, buzduganul, halebarda, bombarda, tunul dintre armele de atac, iar armura integrală sau părţi din suprafaţa protejată a corpului luptătorului, cum ar fi cămaşa cu zale, coiful, casca, cotiere, genunchiere dintre mijloacele de apărare. În general mânuirea acestor arme albe presupunea o bună condiţie fizică, un antrenament intens din partea combatantului, ce consta în forţă, precizie şi desigur curaj.
Spadele pentru două mâini ajungeau să cântărească până la 6 kilograme, însă nici celelalte arme albe nu erau uşor de mânuit. Armura integrală a cavalerului depăşea uneori 30 de kilograme, urcarea pe cal nu se putea face decât cu ajutorul unui scripete. Calul la rândul său beneficia de o armură pentru a nu fi lesne ucis.
Dragii mei, Ştefan, Nicoleta, Vladislava, Cătălina, vă propun să studiaţi tacticile de luptă utilizate de Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul şi Mircea cel Bătrîn în epoca medievală în luptele cu turcii, polonezii, tătarii sau maghiarii. Aşi dori să alegeţi fiecare cîte o personalitate istorică şi, la final, să vă exprimaţi opninia despre calitatea tacticilor militare alese de aceşti domnitori, precum şi a armelor utilizate. Aţi putea face comparaţie (avantaje, dezavantaje) cu tacticile militare utilizate de adversarii acestora. Mult succes!!!!!
Ca mijloace ofensive de distrugere mai putem aminti catapulta din categoria armamentului greu mobil - faţă de arbaletă şi halebardă care se înscriau în armament portabil - cu contragreutate sau trebuchet fiind folosită de pe la anul 1000. Tunul, piesă de artilerie grea a apărut în secolul al XIV-lea şi folosea ca proiectile piatra, mai târziu au fost dotate şi cu proiectile cu încărcătură explozivă - pulbere. Tunul avea dimensiuni variabile, încărcarea se făcea prin faţă şi nu pe la chiulasă, lovitura având o traiectorie liniară, perpendiculară cu ţinta căutată. În general, tunul a fost folosit ca o armă de distrugere a cetăţilor, oraşelor fortificate. O altă armă portabilă îndelung folosită a fost arcul cu săgeţi - aici moldovenii şi muntenii s-au dovedit foarte pricepuţi - confruntarea de la Posada între oastea lui Neagoe Basarab şi a regelui ungar Robert de Anjou a fost tranşată cu ajutorul acestei arme. Cele mai performante arcuri au fost arcurile engleze, în Ţările Române, răspândit a fost arcul scurt de provenienţă tătară. O altă armă de foc individuală, de mare importanţă, a fost pistolul. Iniţial, acesta a apărut ca armă a cavaleriei, o armă de foc care se folosea cu o singură mână, cealaltă ramânând liberă pentru controlul frâielor calului. Pistoalele din perioada 1400-1700 reflectau, în general, tehnologia disponibilă muschetelor – foc unic şi încărcare pe gura ţevii – fiind la început concepute pentru suplimentarea armelor mai puternice cu reazem pe umăr.
Dragii mei, Ştefan, Nicoleta, Vladislava, Cătălina, vă propun să studiaţi tacticile de luptă utilizate de Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul şi Mircea cel Bătrîn în epoca medievală în luptele cu turcii, polonezii, tătarii sau maghiarii. Aşi dori să alegeţi fiecare cîte o personalitate istorică şi, la final, să vă exprimaţi opninia despre calitatea tacticilor militare alese de aceşti domnitori, precum şi a armelor utilizate. Aţi putea face comparaţie (avantaje, dezavantaje) cu tacticile militare utilizate de adversarii acestora. Mult succes!!!!!
Într-o campanie militară sau în cazul unui turnir, cavalerul era însoţit de mai mulţi scutieri, rolul acestora fiind de a căra întregul set de arme al cavalerului. Armele individuale principale, defensive sau ofensive ale cavalerului feudal erau în genere spada, lancea şi scutul. Alături de acestea cavalerul putea folosi securea de luptă, buzduganul - şi acesta în două forme: cu ghiuleaua legată de un lanţ pentru a da forţă loviturii sau nu. În cazul buzduganului cu lanţ se cerea o bună dexteritate în mânuirea lui de către cavaler. Existau buzdugane duble, cu două ghiulele, legate cu două lanţuri separate. Armura cavalerului medieval, dificil de străpuns în acea perioadă, a dus la apariţia ciocanului de luptă, armă destinată penetrării armurilor celor mai puternice. Buzduganul clasic, fără lanţ poate avea diferite forme şi mărimi, în funcţie de cerinţele luptei. În general era folosit pentru deteriorarea armurilor şi a scuturilor. Era necesară o bună pregătire fizică a celui care-l folosea.
Dragii mei, Ştefan, Nicoleta, Vladislava, Cătălina, vă propun să studiaţi tacticile de luptă utilizate de Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul şi Mircea cel Bătrîn în epoca medievală în luptele cu turcii, polonezii, tătarii sau maghiarii. Aşi dori să alegeţi fiecare cîte o personalitate istorică şi, la final, să vă exprimaţi opninia despre calitatea tacticilor militare alese de aceşti domnitori, precum şi a armelor utilizate. Aţi putea face comparaţie (avantaje, dezavantaje) cu tacticile militare utilizate de adversarii acestora. Mult succes!!!!!
Majoritatea armelor utilizate, cu putine exceptii, care tineau în general de unele comenzi speciale de arme albe şi de foc făcute de domnitor peste hotare, se făureau în Moldova, tara Românească şi în mod deosebit în Transilvania, care era recunoscută ca un puternic centru de productie al armelor albe şi al celor de foc, inclusiv a prafului de puşcă şi a munitiei aferente.Pe atunci existau arme foarte interesante dar tot odata si foarte periculoase. Atunci,stramosii nostri luptau iscusit cu spade, săbii, pumnale, cutite de luptă,lănci , sulite,securi ,topoare de luptă, halebarde,ghioage, măciuci, buzdugane,arcuri,arbalete,bombarde si tunuri, la acestea adaugindu-se si armele definsive scutul, cămaşa de zale, pieptarul si armura.
Dragii mei, Ştefan, Nicoleta, Vladislava, Cătălina, vă propun să studiaţi tacticile de luptă utilizate de Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul şi Mircea cel Bătrîn în epoca medievală în luptele cu turcii, polonezii, tătarii sau maghiarii. Aşi dori să alegeţi fiecare cîte o personalitate istorică şi, la final, să vă exprimaţi opninia despre calitatea tacticilor militare alese de aceşti domnitori, precum şi a armelor utilizate. Aţi putea face comparaţie (avantaje, dezavantaje) cu tacticile militare utilizate de adversarii acestora. Mult succes!!!!!
Într-o statistică aleatorie, printre cele mai performante arme ale Evului mediu regăsim : arbaleta, buzduganul, halebarda, bombarda, tunul dintre armele de atac, iar armura integrală sau părţi din suprafaţa protejată a corpului luptătorului, cum ar fi cămaşa cu zale, coiful, casca, cotiere, genunchiere dintre mijloacele de apărare.
RăspundețiȘtergereÎn general mânuirea acestor arme albe presupunea o bună condiţie fizică, un antrenament intens din partea combatantului, ce consta în forţă, precizie şi desigur curaj.
Spadele pentru două mâini ajungeau să cântărească până la 6 kilograme, însă nici celelalte arme albe nu erau uşor de mânuit. Armura integrală a cavalerului depăşea uneori 30 de kilograme, urcarea pe cal nu se putea face decât cu ajutorul unui scripete. Calul la rândul său beneficia de o armură pentru a nu fi lesne ucis.
în această listă mai putem include și sulițele,săbiile, și ca mijloc de apărare putem adauga și scutul
ȘtergereMultumesc pentru cooperare!
ȘtergereMultumesc pentru cooperare!
ȘtergereDragii mei, Ştefan, Nicoleta, Vladislava, Cătălina, vă propun să studiaţi tacticile de luptă utilizate de Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul şi Mircea cel Bătrîn în epoca medievală în luptele cu turcii, polonezii, tătarii sau maghiarii.
ȘtergereAşi dori să alegeţi fiecare cîte o personalitate istorică şi, la final, să vă exprimaţi opninia despre calitatea tacticilor militare alese de aceşti domnitori, precum şi a armelor utilizate. Aţi putea face comparaţie (avantaje, dezavantaje) cu tacticile militare utilizate de adversarii acestora.
Mult succes!!!!!
Ca mijloace ofensive de distrugere mai putem aminti catapulta din categoria armamentului greu mobil - faţă de arbaletă şi halebardă care se înscriau în armament portabil - cu contragreutate sau trebuchet fiind folosită de pe la anul 1000. Tunul, piesă de artilerie grea a apărut în secolul al XIV-lea şi folosea ca proiectile piatra, mai târziu au fost dotate şi cu proiectile cu încărcătură explozivă - pulbere.
RăspundețiȘtergereTunul avea dimensiuni variabile, încărcarea se făcea prin faţă şi nu pe la chiulasă, lovitura având o traiectorie liniară, perpendiculară cu ţinta căutată. În general, tunul a fost folosit ca o armă de distrugere a cetăţilor, oraşelor fortificate.
O altă armă portabilă îndelung folosită a fost arcul cu săgeţi - aici moldovenii şi muntenii s-au dovedit foarte pricepuţi - confruntarea de la Posada între oastea lui Neagoe Basarab şi a regelui ungar Robert de Anjou a fost tranşată cu ajutorul acestei arme. Cele mai performante arcuri au fost arcurile engleze, în Ţările Române, răspândit a fost arcul scurt de provenienţă tătară.
O altă armă de foc individuală, de mare importanţă, a fost pistolul. Iniţial, acesta a apărut ca armă a cavaleriei, o armă de foc care se folosea cu o singură mână, cealaltă ramânând liberă pentru controlul frâielor calului. Pistoalele din perioada 1400-1700 reflectau, în general, tehnologia disponibilă muschetelor – foc unic şi încărcare pe gura ţevii – fiind la început concepute pentru suplimentarea armelor mai puternice cu reazem pe umăr.
Multumesc pentru cooperare!
ȘtergereDragii mei, Ştefan, Nicoleta, Vladislava, Cătălina, vă propun să studiaţi tacticile de luptă utilizate de Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul şi Mircea cel Bătrîn în epoca medievală în luptele cu turcii, polonezii, tătarii sau maghiarii.
ȘtergereAşi dori să alegeţi fiecare cîte o personalitate istorică şi, la final, să vă exprimaţi opninia despre calitatea tacticilor militare alese de aceşti domnitori, precum şi a armelor utilizate. Aţi putea face comparaţie (avantaje, dezavantaje) cu tacticile militare utilizate de adversarii acestora.
Mult succes!!!!!
Într-o campanie militară sau în cazul unui turnir, cavalerul era însoţit de mai mulţi scutieri, rolul acestora fiind de a căra întregul set de arme al cavalerului. Armele individuale principale, defensive sau ofensive ale cavalerului feudal erau în genere spada, lancea şi scutul. Alături de acestea cavalerul putea folosi securea de luptă, buzduganul - şi acesta în două forme: cu ghiuleaua legată de un lanţ pentru a da forţă loviturii sau nu. În cazul buzduganului cu lanţ se cerea o bună dexteritate în mânuirea lui de către cavaler. Existau buzdugane duble, cu două ghiulele, legate cu două lanţuri separate. Armura cavalerului medieval, dificil de străpuns în acea perioadă, a dus la apariţia ciocanului de luptă, armă destinată penetrării armurilor celor mai puternice. Buzduganul clasic, fără lanţ poate avea diferite forme şi mărimi, în funcţie de cerinţele luptei. În general era folosit pentru deteriorarea armurilor şi a scuturilor. Era necesară o bună pregătire fizică a celui care-l folosea.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru cooperare!
ȘtergereDragii mei, Ştefan, Nicoleta, Vladislava, Cătălina, vă propun să studiaţi tacticile de luptă utilizate de Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul şi Mircea cel Bătrîn în epoca medievală în luptele cu turcii, polonezii, tătarii sau maghiarii.
ȘtergereAşi dori să alegeţi fiecare cîte o personalitate istorică şi, la final, să vă exprimaţi opninia despre calitatea tacticilor militare alese de aceşti domnitori, precum şi a armelor utilizate. Aţi putea face comparaţie (avantaje, dezavantaje) cu tacticile militare utilizate de adversarii acestora.
Mult succes!!!!!
Majoritatea armelor utilizate, cu
RăspundețiȘtergereputine exceptii, care tineau în general
de unele comenzi speciale de arme
albe şi de foc făcute de domnitor peste
hotare, se făureau în Moldova, tara
Românească şi în mod deosebit în
Transilvania, care era recunoscută ca
un puternic centru de productie al
armelor albe şi al celor de foc, inclusiv
a prafului de puşcă şi a munitiei
aferente.Pe atunci existau arme foarte interesante dar tot odata si foarte periculoase. Atunci,stramosii nostri luptau iscusit cu spade, săbii, pumnale,
cutite de luptă,lănci , sulite,securi ,topoare de luptă,
halebarde,ghioage, măciuci, buzdugane,arcuri,arbalete,bombarde si
tunuri, la acestea adaugindu-se si armele definsive scutul, cămaşa de
zale, pieptarul si armura.
Multumesc pentru cooperare!
RăspundețiȘtergereDragii mei, Ştefan, Nicoleta, Vladislava, Cătălina, vă propun să studiaţi tacticile de luptă utilizate de Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul şi Mircea cel Bătrîn în epoca medievală în luptele cu turcii, polonezii, tătarii sau maghiarii.
RăspundețiȘtergereAşi dori să alegeţi fiecare cîte o personalitate istorică şi, la final, să vă exprimaţi opninia despre calitatea tacticilor militare alese de aceşti domnitori, precum şi a armelor utilizate. Aţi putea face comparaţie (avantaje, dezavantaje) cu tacticile militare utilizate de adversarii acestora.
Mult succes!!!!!